Mircea Cosea

Cu Rosenthal-urile la Consignatia (2)

cumparare-comertImediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand lupta de clasa importata din Uniunea Sovietica incepuse sa duca in sapa de lemn pe toti cei care erau considerati burghezi si dusmani ai poporului, unul din cele mai frecvente mijloace de supravietuire a acestora devenise vanzarea prin consignatie a lucrurilor din casa. Cele mai cerute

erau bibelourile si vesela de Rosenthal. Cumparatorii erau reprezentantii dictaturii proletariatului care, se pare, erau fascinati de celebra marca de portelanuri.
Era epoca in care, atunci cand cei considerati dusmanii poporului se intalneau si se intrebau unul pe altul ce mai fac, se raspundea invariabil: „Ce sa fac! Ma duc cu Rosenthal-urile la Consignatia." Am evocat acest episod sumbru si umilitor al istoriei noastre pentru ca el s-ar putea repeta, chiar daca la alta scara si cu alti actori. Repetarea ar putea surveni ca urmare a intentiei guvernamentale de a reincepe procesul de privatizare prin vanzarea participatiilor statului la societati din domeniul energiei, cailor ferate, telecomunicatiilor, a Postei Romane si a altor  entitati economice cu capital majoritar de stat.
Dorinta de a privatiza doar pentru a aduce bani la bugetul saracit de criza seamana mult cu  vanzarea lucrurilor din casa, iar daca ne uitam mai atent la aceste lucruri putem spune ca nu sunt ciurucuri ci chiar Rosenthal-uri. Cred ca ar fi o decizie pripita si gresita din mai multe puncte de vedere: istoric, conceptual, pragmatic si strategic. Din punct de vedere istoric, trebuie spus ca Romania a depasit de mult perioada privatizarii ca o conditie a tranzitiei la economia de piata, ceea ce inseamna ca o reluare a acesteia pentru a crea mecanismele pietei si, in primul rand ale pietei de capital, nu mai este necesara.
Ponderea determinanta a sectorului privat in crearea PIB-ului nu numai ca atesta capacitatea de functionare a unei piete concurentionale dar se situeaza si la una dintre cele mai inalte cote la nivel european. Din punct de vedere conceptual, este gresit sa se considere privatizarea ca fiind in primul rand o sursa de venit bugetar, ea fiind prioritar o metoda de schimbare a proprietatii asupra capitalului in scopul eficientizarii rezultatelor utilizarii acestuia si al crearii de locuri de munca suplimentare.
Din punct de vedere pragmatic, trebuie atrasa atentia asupra faptului ca o privatizare in conditii de criza nu este rentabila, preturile fiind reduse. Mai mult, iesirea in acest moment pe piata internationala va fi viciata si de faptul ca eventuali cumparatori  cunosc situatia dificila a Romaniei si o vor exploata in sensul impunerii unor oferte chiar sub pretul normal al pietei. Din punct de vedere strategic, ar trebui tinut cont de faptul ca experienta actualei crize a aratat cat de mult a crescut rolul statului in economie, nu numai ca arbitru al concurentei dar si ca agent economic cu implicatie directa in economia reala. Aceasta tendinta se va mentine iar importanta capitalului public national va creste atat din punctul de vedere al eforturilor de macrostabilizare cat si al relansarii economice. in conditiile in care Romania nu dispune de un puternic capital privat romanesc, existenta unei capital public romanesc devine si mai importanta in planul apararii interesului national si al cresterii competitivitatii pe piata externa.