Mircea Cosea

Aritmetica (2)

numere-calcule-aritmeticaAm apreciat initiativa domnului prim ministru Mihai Razvan Ungureanu de a cere ANAF-ului ca, in termen de 60 de zile, sa recupereze din evaziunea fiscala  o suma echivalenta cu 1,5% din PIB. Am apreciat-o din doua motive: Primul: este singurul sef de guvern de dupa 1990 care cere concret o reducere a evaziunii prin fixarea de obiective cu termene limita de realizare;


Al doilea: are informatii precise asupra cuantumului evaziunii, avand obiective realiste din punctul de vedere al potentialului de colectare.
Daca facem un calcul simplu, de aritmetica primara, deducem ca acel 1,5% din PIB reprezinta cca. doua miliarde de euro ce ar trebui recuperate din evaziune in termen de doua luni. Daca inmultim cele doua miliarde cu sase, obtinem o estimare a sumei ce ar putea fi obtinuta la nivelul unui an, adica 12 miliarde de euro. Deci, Romania are o capacitate suplimentara de finantare anuala de 12 miliarde de euro numai din reducerea evaziunii. Precizam ca nu este vorba de eradicarea evaziunii, imposibil de realizat, ci doar de o reducerea ei la o cota considerata de domnul prim ministru ca fiind posibil de obtinut in actualele conditii de functionare a institutiilor colectoare de impozite si taxe, in special de catre ANAF.
Aritmetica ne obliga sa luam in calcul si alte cifre. Sursa lor o gasim intr-un interviu dat la 6 mai 2010 de catre ministrul de finante de atunci, domnul Sebastian Vladescu. Domnia sa declara urmatoarele pentru Mediafax: „Scaderea salariilor bugetarilor cu 25% de la 1 iunie, convenita cu FMI, va duce la reducerea cheltuielilor cu aproximativ 7 miliarde de lei (circa 1,7 miliarde euro). Dupa primele trei luni, cheltuielile de personal inregistrate de bugetul general consolidat s-au ridicat la 11,7 miliarde lei, ceea ce ar corespunde cu un fond de salarii la nivelul intregului an de 46,7 miliarde lei. Masura va intra in vigoare de la 1 iunie, deci va fi aplicabila pentru ultimele sapte luni din acest an, cand fondul de salarii s-ar fi ridicat la 27,25 miliarde lei, iar dupa reducere va fi de aproximativ 20 miliarde de lei.“ Tot pe baza unui calcul aritmetic extrem de simplu se poate vedea ca suma pe care Romania o poate obtine din reducerea evaziunii este considerabil mai mare decat „economia“ pe care guvernul, sfatuit de catre FMI, a obtinut-o din reducerea salariilor bugetarilor cu 25%.
Cum se poate explica o astfel de situatie?
O explicatie ar fi incompetenta. Daca admitem o astfel de explicatie ar trebui sa nuantam raspunsul caci guvernarea Boc s-a caracterizat, evident, prin incompetenta, dar nu la un asemenea nivel de simplu calcul aritmetic. O alta explicatie ar fi interesul politic, caci reducerea evaziunii in Romania inseamna, inainte de toate, un atac la adresa clientelei politice care practica sau patroneaza majoritatea covarsitoare a actelor de evaziune, contrabanda, frauda si alte tipuri de delicventa fiscala. Cred ca explicatia corecta este un mix a primelor doua. Pe de o parte, guvernarea Boc nu a putut sa atenteze la propria clientela politica, iar pe de alta parte nici nu a avut competenta aplicarii unor masuri mai complicate cum ar fi fost cresterea gradului de colectare a impozitelor si taxelor. Rezultatul a fost aplicarea unei masuri simplu de implementat, prin taierea directa si discretionala a salariilor si care, din fericire pentru coalitia de guvernare, nici nu afecta propria ei clientela politica.
Aritmetica, oricat de simpla ar fi, are meritul de a ne da posibilitatea unor concluzii a caror veridicitate nu poate fi contestata. in cazul de fata, concluzia este clara: taierea salariilor cu 25% nu era necesara. Ea putea fi usor evitata daca s-ar fi luat doar o singura masura (ar fi fost si altele), aceea a reducerii evaziunii. Sacrificarea fara motiv real a nivelului de trai ca si faptul ca aceasta sacrificare nu a condus la rezolvarea problemelor recesionale (suntem din nou in recesiune) ne conduce la o alta concluzie, de aceasta data nearitmetica. Se poate spune ca in Romania aplicarea programului de austeritate a constituit un act de subminare a economiei nationale in contextul starii de „proasta guvernare“. Iata inca un motiv pentru care am apreciat initiativa noului prim ministru. Este o initiativa care, din punctul meu de vedere, poate insemna o importanta schimbare in managementul guvernamental.
Ramane de vazut daca domnul Ungureanu va reusi. Singur, are sanse mici, iar actuala coalitie nu pare dispusa sa renunte la privilegiile clientelei sale politice, mai ales intr-un an electoral.