Mircea Cosea

Euro sau Marca

articlesSe vorbeste tot mai des si tot mai mult despre posibilitatea renuntarii la moneda unica si reintoarcerea Germaniei la marca. Se pare ca aceasta idee circula si in cancelariile altor tari importante ale Uniunii Europene cum ar fi Italia, Austria sau Belgia.
Evident, o astfel de posibilitate nu poate ramane fara comentarii si, slava Domnului, avem parte de un noian de comentarii nu numai in tarile citate ci si in Romania.

 Iata de ce, indraznesc sa lungesc lista comentariilor si cu propriul meu comentariu.
De la inceput vreau sa precizez ca nu cred in posibilitatea renuntarii la euro nici in Germania si nici intr-o alta tara a Uniunii. Cred insa ca asistam la o campanie bine organizata si bine regizata de pregatire a unor mari si importante schimbari in politica economica a Uniunii Europene, ale caror efecte vor fi extrem de favorabile nucleului central al acesteia, reprezentat in primul rand de axa Germania-Franta. Chiar daca ultimile luni au aratat existenta unor neintelegeri intre cele doua tari la  nivelul conceperii unor masuri de politica economica, interesele lor vitale coincid si le unesc in efortul de a reorienta politicile europene intr-un  moment in care efectele crizei au scos in evidenta deficientele si greutatile pe care le intampina ansamblul politico-economic european, incapabil sa reactioneze corect si rapid nu numai la provocarile competitionale ale globalizarii dar si la cele structurale ale actualei crize.
Sistemul euro nu este o constructie perfecta si nici perfectata. Introducerea lui nu a beneficiat de substanta economica necesara unui sistem monetar integratoriu deoarece premizele de la care s-a plecat s-au dovedit fragile sau nici nu au putut fi puse in practica. Astfel, euro ar fi trebuit sustinut de doi piloni de forta: primul, cresterea eficientei si competitivitatii europene prin realizarea obiectivelor din Strategia Lisabona ; al doilea, participarea la sustinerea monedei europene a tuturor economiilor tarilor aderente prin respectarea criteriilor de la Maastricht.
Nici unul dintre acesti doi piloni nu si-au dovedit forta. Esecul Strategiei Lisabona este cunoscut iar cazul unor tari ca Grecia, Italia sau Spania arata maniera insuficienta sau chiar mincinoasa in care a functionat sustinerea nationala a monedei unice.
Problema este daca, actualele deficiente ale sistemului vor duce la renuntarea lui. Nu cred ca ar fi convenabil pentru cineva renuntarea la euro. Daca studiem cazul cel mai mediatizat, cel al Germaniei, am vedea ca reintoarcerea la marca ar fi o adevarata catstrofa economica din simplul motiv ca marca ar fi mai ”tare” decat euro ceea ce ar reduce exporturile germane, considerate a fi cel mai important si puternic motor de relansare si crestere a economiei acestei tari.Renuntarea la euro ar aduce grave prejudicii si tuturor celorlalte tari deoarece cheltuielile tranzactionale ar creste si ar reduce nivelul competitivitatii cu efecte negative la nivelul deficitului bugetar si al contului curent.
Atunci, ce se doreste si ce sens au declaratiile si comentariile alarmiste? Asa dupa cum spuneam, cred ca se pregatesc masuri care sa duca nu numai la sprijinirea euro dar si la rezolvarea unor grave probleme pe care le au principalele tari finantatoare ale Uniunii. Una dintre masuri ar putea fi in domeniul politicii fiscale europene prin dorinta de a ajunge , mai repede decat s-a prevazut, la o politica bugetara comuna nu numai prin actiuni de monitorizare dar si de aprobare a bugetelor nationale. O alta masura ar putea fi introducerea unui „impozit european” platibil de fiecare cetatean al tarilor membre. Exista chiar ideea constituirii unui guvern economic european cu atributii nu numai de reglemenatre dar si de control.
In ceea ce ne priveste, perspectiva nu este imbucuratoare avand in vedere situatia economica dificila si greutatile evidente pe care le avem de apromova o politica fiscala/bugetara in parametrii impusi de sistemul economic la care am aderat. Nu trebuie ascuns faptul ca Romania este o veriga slaba a uniunii economice si monetare europene si suntem oricad in pericol de a prelua dificultatile sistemului mai repede si mai dur decat verigile mai puternice. 
Mircea Cosea