Mircea Cosea

Am vazut investitori fericiti

agriculturaPoate pare curios ca in actualele conditii ale economiei noastre pot exista si investitori fericiti. Totusi, acestia exista si i-am intalnit la Cluj cu ocazia intrunirii reprezentantilor parcurilor industriale din Romania. intalnirea intitulata ”Seminar TETA – infrastructuri de afaceri de la idee pana la recunoasterea internationala” mi-a dat ocazia sa discut

 cu investitorii care lucreaza in aceste parcuri si care au numai cuvinte de apreciere la adresa modului cum sunt organizate infrastructural si institutional cele 44 parcuri industriale ale Romaniei. Desigur, cel mai cunoscut investitor al acestor parcuri este NOKIA, dar ar fi nedrept sa nu spunem ca mai exista si alte cateva zeci de firme straine sau romanesti care s-au localizat in aceste parcuri si care contribuie substantial la reducerea somajului si la marirea potentialului de venituri ale zonelor.Ce este un parc industrial? Potrivit legislatiei in vigoare, parcul industrial reprezinta o zona delimitata in care se desfasoara activitati economice, de cercetare stiintifica, de productie idustriala si servicii, de valorificare a cercetarii stiintifce si/sau de dezvoltare tehnologica, intr-un regim de facilitati specifice, in vederea valorificarii potentialului uman si material al zonei.

Ce facilitati ofera parcurile industriale ?

• Scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinatiei sau scoaterea din circuitul agricol a terenului aferent parcului industrial,

• Deducerea din profitul impozabil a unei cote de 20% din valoarea investitiilor realizate in parcul industrial  pentru investitii in constructii sau reabilitari de constructii si in infrastructura interna si de conexiune la reteaua publica privind utilitatile.

• Exceptarea de la plata taxelor pentru terenurile si cladirile din parcurile industirale;

• Reducerea de impozite acordate de administratia publica locala pe baza de hotarari ale consiliilor locale sau judetene in a caror raza administrativa teritoriala se afla parcul industrial respectiv, pentru bunurile imobile si terenurile transmise in folosinta parcului industrial;

• Alte facilitati pot fi acordate, potrivit legii, de administratia publica locala.

Suprafata ocupata de parcurile industriale in acest moment este de 1.600 de hectare. Ridicarea unor entitati de acest gen a fost posibila prin adoptarea OUG nr. 65/2001, care a permis autoritatilor locale si centrale, dar si investitorilor privati sa fructifice zonele industriale parasite, ca urmare a inchiderii unor mamuti economici.

Potrivit statisticilor, in Romania au fost construite doar 44 de parcuri industriale. Ungaria, un stat cu un teritoriu mult mai mic, are peste 200 de astfel de locatii. Dintre cele 44 de parcuri industriale existente, sapte au fost construite cu ajutorul capitalului privat. Celelalte 37 au aparut ca urmare a alocarii unor fonduri de la Consiliile Locale si de la Guvern.

Este evident ca parcurile industriale reprezinta un ”microclimat economic” mai prietenos, diferit de ”macroclimatul econmomic romanesc”, caracterizat printr-o atitudine mai putin prietenoasa fata de investitori din cauza unor politici economice lipsite de stimulente fiscale, de predictibilitate si facilitati infrastructurale . Din pacate, aceste politici incep sa-si spuna cuvantul si in domeniul parcurilor industriale care resimt lipsa de interes pe care oficialitatile o manifesta fata de viitorul lor.

Este cu atat mai grav in conditiile actuale cand  dezinteresul pentru aceste zone industriale ne poate costa foarte mult, din cauza riscului mare de a pierde  investitii .

Trebuie inteles faptul ca parcurile industriale sunt unele dintre putinele entitati economice romanesti aflate in pozitia de a utiliza favorabil momentul crizei, in conditiile in care multe firme se arata interesate sa-si mute activitatea acolo unde inchirierea de spatii este cat mai ieftina. in plus, relocarea intr-un parc industrial poate scapa o companie si de infernul aglomeratiei din oras. Administratorii parcurilor industriale se plang insa ca nu au posibilitatea de a se dezvolta pe masura dorintei lor. Ei dau vina pe legislatia deficitara din Romania, care nu le usureaza in niciun fel accesul catre finantari comunitare, una dintre sursele de finantare care ar putea facilita substantial dezvoltarea in conditiile in care, atat bugetul national, cat si cele locale au restictii.

Am convingerea ca parcurile industriale pot reprezenta un instrument real de stimulare a procesului de relansare economica si militez pentru scoaterea lor din anonimatul in care au fost incluse de ultimile politici guvernamentale si de totalitatea schemelor sau strategiilor anticriza elaborate fie la  nivelul diferitelor partide politice, fie la  nivelul sindicatelor sau al organizatiilor patronale.

Dupa parerea mea, parcurile industriale inca reprezinta insule de echilibru si stabilitate in oceanul bantuit de furtuni al economiei romanesti.

Mircea Cosea