Mircea Cosea

Viitorul industriei auto in Europa

imagesCANCEFT3La initiativa L’ Institut Universitaire de Technologie de Paris Descartes, think-tank-ul ( « Grupul Victoria » ) initiat inca din 1999 de catre regretatul om politic polonez  Bronislaw Geremek s-a intalnit la Paris intre 18-20 februarie pentru a discuta, intr-un cadru informal, problema viitorului industriei auto in Europa.
    

Discutiile au avut ca obiectiv pregatirea unui punct de vedere ce va fi inaintat la Institut Européen des Relations Internationales din Bruxelles in cadrul tematicii pe care acesta o are pentru luna februarie a.c intitulata « La crise et ses dynamiques economiques, intellectuelles et politiques-liberalisme, neoliberalisme et democratie. Quelles leçons pour
L’ Europe ?”
    Participarea la aceasta intalnirea a fost interesanta pentru mine din doua puncte de vedere. Primul : abordarea globala a unui aspect important al crizei actuale, acela al industriei auto europene care utilizeaza apropape patru milioane de angajati; al doilea : intelegerea mai  buna a perspectivelor pe care le are Romania de a-si proteja propria industrie auto in conditiile crizei.
    Trebuie sa precizez ca membrii think-tank-ului sunt academicieni, universitari si fosti ministri sau inalti functionari publici, majoritatea din fostele tari sociaiste. Nici unul dintre ei nu este implicat in activitati de business si nu au nici un interes particular in industria auto. Aceasta totala lipsa a conflictelor de interese a conferit discutiilor o nota de sinceritate si obiectivitate extrem de necesara intr-un moment atat de delicat al evolutiei economiei europene.
   Atmosfera generala a fost marcata de caracteristica acestui moment. Preocuparea, cateodata impinsa pana la pesimism, pentru viitorul industriei auto a generat o abordare mai mult angoasanta in care solutiile „ salvatoare” nu au fost incurajate de cadrul general al discutiilor. Pe ansamblu, tabloul unor previziuni sumbre a fost cel care s-a desenat la sfarsitul
discutiillor.
  Astfel, parerea generala a fost aceea a preconizarii pentru o perioada de cel putin 12 pana la 18 luni a unei puternice deteriorari a capacitatii de productie in intreaga Europa in contextul  unei crize a cererii de produse auto la o intensitate mai mare decat criza cererii altor bunuri industriale.
  Contractia cererii va fi mai mare la aceste produse ca urmare a reorientarii cererii spre produse de prima necesitate in conditiile scaderii puterii de cumparare si a cresterii somajului in majoritatea tarilor europene producatoare dar cu predilectie in economiile emergente ( Polonia, Romania, Ungaria) unde avantajul costului mai redus al fortei de munca nu va mai  reprezenta o atractie pentru marii producatori din zona vestica a Europei. Este de asteptat ca  unitatile de productie delocalizate in Europa Centrala si de Est sa fie primele afectate , firmele mama avand tendinta de „relocalizare” in dorinta de a reduce cit mai mult posibil pierderea de locuri de munca in tarile lor de origine.
   S-a afirmat ca aceasta criza este mai puternica in sectorul auto si datorita „comportamentului” gresit pe care managementul marilor firme producatoare l-au promovat in ultimii zece ani. Astfel, s-a pus un mai mare accent pe conceperea si producerea de automobile modernizate doar „ la suprafata” , prin includerea unui numar impresionant de elemente neesentiale ( gadjeturi) care au marit costurile fara a aduce perfectionari sistemului de tractiune si siguranta. Astfel, programele de dezvoltare a unor motoare hibrid , cu consum minim de energie si nepoluante, sunt mult intarziate iar in prezent sunt blocate din lipsa de finantare  . Tendinta de a cuceri piata prin redesenarea permanenta a exteriorului automobilului si nu prin inovarea tehnica a condus la crearea unor mari dificultati in reorientarea cererii spre produse cu un raport mai bun intre pret si fiabilitate, ceea ce va ingreuna efortul de iesire din criza prin crearea unor produse apte de a inlocui in conditii de eficienta parcul actual de automobile in tarile dezvoltate ale Europei.
  Aceasta caracteristica a managementului a fost prezentata si ca un potential, dar real, pericol pentru industria auto din Romania. Automobilele din categoria Dacia Logan sunt considerate  produse  „fara viitor” deoarece, chiar daca va mai exita o crestere punctuala a cererii ( vezi Programul Rabla din Germania), iesirea din criza nu va fi favorizata de producerea unui automobil atractiv doar prin pret.in momentul in care se va relua activitatea economica, cererea va tine cont de lectia pe care a oferit-o criza, in sensul orientarii spre un produs cu un grad mare de efcienta si fiabilitate , utilizabil pe o perioada mai mare de exploatare. Se preconizeaza ca va exista o mai pronuntata orientare spre produsele de calitate superioara chiar la un pret mai mare.Este de asteptat ca iesirea din criza sa o realizeze acel producator care va reusi sa schimbe conceptul de „  automobil popular”, inlocuind avantajul pretului cu cel al calitatii.
   Cel putin deocamdata, Dacia Logan nu reprezinta o garantie a posibilitatii industriei noastre auto de a iesi din criza mai repede decat altii, cu atat mai mult cu cat suntem in competitie nu numai cu produsele altor firme dar si cu Loganurile produse in inca cinci locatii din lume. Tocmai de aceea, discutiile au accentuat nevoia urgenta ca un produs de tipul Dacia Logan sa fie puternic sustinut de catre stat chiar daca o astfel de masura ar putea fi interpretata ca fiind protectionista. Concluzia think-tank-ului a fost favorabila unei astfel de solutii plecand de la o realitate infricosatoare, aceea a locului central pe care industria auto il ocupa, din punctul de vedere al numarului de locuri de munca, in ansamblul sistemului industrial european. in prima jumatate a secolului trecut se spunea :” daca sectorul constructiilor merge, toata economia merge „. Acum se poate spune, daca sectorul auto merge, toata economia merge deoarece acest sector creaza direct si indirect cel mai mare numar de locuri de munca, in comparatie cu toate celelalte ramuri si sectoare economice. (Mircea Cosea, articol preluat din revista Business Point, varianta print, nr. 37)