Mircea Cosea

Mitul întreprinderii mici și mjlocii

Consiliu Fiscal

De douăzecișitrei de ani, de la Jeffrey Sachs până la Erik de Vrijer ni se propăvăduiesc binefacerile și virtuțile întreprinderilor mici și mijlocii ca pe un fel de panaceum universal al problmelor economiei românești.

 

Tot de douăzecișitrei de ani nu a fost guvern în România care să nu anunțe intenția de a sprijini întreprinderile mici și mijlocii și, chiar dacă nu au depășit stadiul de intenție, au înființat  minister și o mulțime de agenții și comisii care să se ocupe de soarta acestora. A intenția nu înseamnă și a acționa, așa încât nu puține au fost situațiile când măsurile guvernamentale au adus mai multe daune  decât avantaje IMM-urilor.
   Actualul guvern a reluat tema și, oricând are ocazia, declară că este conștient de faptul că numai dezvoltarea IMM-urilor poate salva România, fiind nu numai generatoare de locuri de muncă dar și o pepinieră a clasei mijlocii.
  Deocamdată, nu am motive să contrazic guvernul și îi acord încredere sperând că va face pentru IMM-uri mai mult decât au făcut guvernele anterioare. Mă întreb însă cât de valabilă mai este în actuala etapă teoria rolului capital pe care IMM-urile îl au în dezvoltarea economiei și societății românești ? Nu cumva am ajuns să creăm un mit al rolului întreprinderilor mici și mijlocii ?
  Părerea mea este că nu ar fi rău dacă am accepta posibilitatea unei demitizări a acestui rol, păstrând însă, prin prisma argumentelor  utilitariste, înțelegerea corectă atât a necesității cât și a limitelor și anvergurii pe care IMM-urilor o pot avea într-o economie de piață. Evident, într-o piață liberă locul acestor întreprinderi este dat de nișa pe care o pot ocupa prin capacitatea de a transforma avantajele comparative în avantaje competitive , dar pot ele reprezenta în actualele condiții un instrument cu o valoare prioritară pe scara instrumentelor de relansare a economiei în direcția creșterii gradului de compatibilitate cu economia UE și, implicit, de creștere a gradului de competitivitate internațională ? Mai pot fi ele vârful de lance al unei strategii de dezvoltare și modernizare pe termen mediu și lung ?
 Dacă analizăm evoluția locului și rolului IMM în economiile occidentale dezvoltate ( inclusiv Japonia) în ulimii cincizeci de ani, cât și efectele actualei crize internaționale, am putea spune că răspunsul este negativ și că  mitul de panaceum universal al acestora are serioase fisuri. Propun spre analiză deocamdată doar două     elemente (din lipsă de spațiu editorial):
1. Direcția de evoluție și funcționare a IMM-urilor s-a modificat, mai ales în condiții de criză, de la vertical la orizontal. Dacă înainte de 1990 direcția verticală era des întâlnită, în sensul că o întreprindere mică sau mijlocie reușea să capitalizeze și să-și extindă activitatea în mod independent prin înființarera de noi secții sau chiar filiale locale sau internațional, cu tendința de a se transforma într-o întreprindere mare     ( ex :    BIC,    BATA,
LEA&PERRINS,STRETTON’S       ,  MAGNETTI MARELLI, VILLEROY&BOCH,   LINDT,   CIRIO,  BARILLA, etc), în prezent direcția orizontală este prioritară  în sensul dependenței IMM-urilor de mari întreprinderi prin relații de subcontractare față de acestea. ( ex : cca. 1000 de IMM-uri sunt subcontractoare întreprinderii Dacia-Renault). Astfel, dacă prin veticală IMM-urile erau actori direcți pe piață, beneficiind de deschiderea acesteia, prin orizontală ele își reduc prezența doar pe o piață  ”interna” generată de relația lor unilaterală cu marile întreprinderi. Astfel de dependență contractuală impune nu numai o subordonare tehnologică dar și o subordonare a strategiei de dezvoltare a IMM strategiei de dezvoltare a marilor întreprinderi
2. Studiile și statisticile occidentale arată că mitul creării și dzvoltării clasei mijlocii prin IMM-uri nu mai este veridic în totalitate. Cea mai importantă parte a clasei mijlocii este reprezentată în prezent( din punctul de vedere al veniturilor) de profesiunile liberale, intelectualitate din sectoarele educației și sănătății, personalul asimilat categoriei de înalți funcționari publici și ofițeri, staff-ul marilor companii, multinaționale, bănci și societăți de asigurare.
  La ce concluzie ne conduce această introducere sumară în problematica  IMM-urilor românești ?
1 . IMM-urile sunt un instrument util al relansării și modernizării economiei noastre dar oricât de favorabile le-ar fi măsurile guvernamentale, rolul lor va fi mult diluat în absența unor mari întreprinderi industriale, agricole , turistice, de transport, etc. În opinia mea, IMM-urile nu vor juca un rol important în România atâta timp cât efortul de susținere a lor nu va fi bazat pe un proces real de reindustrializare a țării și de dezvoltare intensivă a agriculturii.
2.Oricât de mult s-ar dezvolta IMM-urile, clasa mijlocie românească nu va reprezenta un segment important al structurii sociale. Clasa mijlocie din România are nevoie de un important input educațional și de cultură care nu poate fi adus decât de intelectualite. Din păcate, inutilul program de austeritate sugerat guvernelor anterioare de către FMI a afectat dramatic intelectualitatea fie ea din educație,sănătate sau cultură .
Economistul. 16/01/2013