Mircea Cosea

Gazele de șist: poluarea este a noastră, beneficiul al altora

Consiliu FiscalMinistrul Mediului, doamna Rovana Plumb,a susţinut  zilele trecute că explorarea gazelor de şist în România nu prezintă niciun risc pentru că aceasta se face ca şi în cazul explorării gazelor convenţionale, şi nu prin fracturare hidraulică, şi a precizat că a dat aviz de mediu pentru explorarea în zona Dobrogea.Prin această declarație, doamna ministru se poziționează diametral opus față de ceea ce susținea doar cu câteva luni în urma, în perioada campaniei electorale.

 

Atunci, în contextul unei largi opoziții populare împotriva începerii exporărilor, USL a promis că dacă va prelua guvernarea va interzice orice activitate în acest domeniu.
  Oricum, prin decizia de începere a explorărilor actuala guvernare își pierde din credibilitate dar este interesant de știut dacă în cele câteva luni care au trecut de la alegeri s-a beneficiat de informații noi și studii aprofundate care să schimbe radical poziția ministerului sau, pur și simplu,” la război ca la război”, adică la alegeri poți să spui vrute și nevrute căci orice mijloc populist este bine venit dacă îți aduce voturi.

   Explorarea este al fel de riscantă ca exploatarea

  Ultimii ani se remarcă în întrega lume printr-o atenție sporită acordată gazelor de șist. Două au fost motivele. Primul este economic : expoatările din Statele Unite ale Americii au pierdut din profitabilitate datorită fluctuațiilor negative ale prețului pe piața mondială și a obligativității investițiilor în conducte și stații de lichefiere  (vezi : ” Chesapeake’s 1% Tax Rate  Shows Cost of Deilling Subsidy” 2.07.2012. surs : www.bloomberg.com/news). Al doilea este ecologic: apariția tot mai clară a unor efecte negative asupra mediului printre care cele mai frecvente s-au dovedit a fi seisme minore cu  surpări de teren și poluarea pânzei de apă freatică ( vezi :  ”End Breaks of Big Oil” Economic Commission of US Congress. XII 2012 ; ” Etats Unis : Du petrol dans le gaz de schist” Energie 2012; ” La crise du liberal-productivism et la reponse ecologique”. La Decouverte 2012; ” After the US Shale Gas Revolution” Technip.2013 )
  Dacă motivul economic este conjunctural, cel ecologic este permanent și merită să-i acordăm mai multă atenție. Astfel, la autorii celebrii din acest domeniu ,cum sunt Tim Jakson ( ” Prosperty without Growth”. 2009), Saamah, Thompson and Marks ( ” Estimating worldwide life satisfaction”. 2008), Malte and Nicolai Meinshausen ( ” Warming caused by cumulative carbon emission towards the trillionth tone ”. 2009) sau Alain Lipietz ( ” Transition energetique : dernieres chances pout l’Europe”. Enjeux 2013) se conturează clar eliminarea oricărei diferențe din punctul de vedere al riscurilor ecologice între explorarea și exploatarea gazelor de șist.
  Sintetizând aceste concluzii într-un studiu apărut în februarie 2013 sub egida
”Club de Nice –Energie et Geopolitique” ( reluat și de către Alternative Economique-Econmomie Actualite) , Antoine de Ravignan arată că :
”…explorarea  necesită forări multiple la mică distanță unele de altele deoarece captarea pe puț este relative mică neputând da o imagine corectă asupra cantității existente în zăcământ. Deasemenea, pe parcursul explorării se întregistrează emanții de metan cu efecte asupra procesului de încălzire global și care reduc considerabil (dacă nu anulează cu totul – după anumite păreri) avantajul pe care gazul îl are față de cărbune în termenii emanațiilor de CO2 ”.
  Poate că aceste păreri ar trebui să fie luate în seamă cu mai multă atenție și la noi.

Repetăm cazul OMV-Petrom ?

  Ca întotdeauna, adevărul este undeva la mijloc.
  Trebuie spus că tendința mondială este în direcția diversificării surselor de gaz  iar România ar avea nevoie de o astfel de sursă pentru micșorarea sau chiar eliminarea dependenței de import. Poate ar trebui, în acest scop , să ne asumăm riscul ecologic în condițiile practicării unor energice politici de prevenție.
Rămâne însă o problem, aceea a modului cum ne utilizăm resursele. Le vom utilize tot în pierdere, așa după cum s-a procedat la privatizarea Petrom ? Iar nu vom fi în stare să ne folosim resursele în propriul interes, limitându-ne doar la o modestă redevență ?
  Din păcate, nu știm nimic despre datele contractual și nici despre intențiile decidenților politici. Secretomania este la ordinea zilei iar informarea noastră despre soarta resurselor noastre se rezumă doar la declarații vagi de talk swoh televizat.
 Iată de ce cred că problema gazelor de șist nu trebuie limitată doar la riscul ecologic ci și la riscul deposedării noastre de încă una din bogățiile țării.
B24. 1.05.2013.