Mircea Cosea

Histerezis

Consiliu Fiscal În ultima perioadă, termenul  ” histerezis” se întâlnește tot mai des în studiile și analizele economice occidentale. Dicționarul explicativ al Limbii române definește termenul de histerezis ca fiind un fenomen ireversibil potrivit căruia valoarea actuală a unei mărimi, a unei substanțe depinde și de valorile anterioare ale mărimilor care o determină. Ce a determinate economia să facă apel la acest termen folosit mai ales în fizică, de exemplu pentru a descrie comportamentul unor materiale magnetice ?         

Explicația vine de la caracteristica fenomenului de a fi ireversibil.

 
    Ireversabilitatea a fost puțin analizată de către știința economică.Poate și pentrucă a prevalat o abordare bazată pe dialectica hegeliană preluată de economiștii secolului XIX și transpusă în teoria cu grad de axiomă a autoreglării proceselor economice prin mecanismele pieței. Ideia ireversibilului în economie nu a fost îmbrățișată și datorită presiunii exercitate pe parcursul secolului XX de concepția conform căreia greșelile și eșecurile nu sunt cauzate de insuficenta cunoaștere sau neînțelegere a fenomenului economic ci doar incapaciății elaborării unor politici economice adecvate unor situații . Economiștii au persistat în a crede că pentru orice există o soluție, fie ea macromodelare, echilibru sau optim ecomomic.Nu se punea problema lipsei de soluții ci a aplicării corecte a soluțiilor. Ireversabilitatea  nu a apărut în ultimii cincizeci de ani decât ca o problemă colaterală dezvoltării economice din punctul de vedere al daunelor în plan ecologic. 
 De ce  economiştii vorbesc acum ,din ce în ce mai des, de un aşa-numit efect de “histerezis” – de daune permanente economice, care nu vor fi recuperate, chiar dacă există o redresare completă ?
 Pentrucă s-a ajuns la concluzia că austeritatea ar putea lăsa daune economice ireversibille.
 Exemplificările ar fi extrem de ușor de găsit în cazul României dar nu voi face acest lucru deoarece doresc o abordare la nivel teoretic general.Austeritatea din România  nu poate fi  analizată din acest punct de vedere, ea fiind profund particularizată prin interes clientelar politic dublat de incompetență guvernamentală.
 Doresc să vorbim despre politici de austeritate aplicate în alte țări member UE , profesionalizate, spre deosebire de România, prin studii de impact, analize de prognoză și , mai ales, respect față de populație și grije pentru stabilitatea socială. Trebuie spus că, și în aceste cazuri, austeritatea nu numai că nu a reprezentat o soluție ( vezi Italia, Grecia,Portugalia, Spania ), ba , mai mult, au agravat situația până la stadiul în care efectele ei perverse au determinate atenționarea asupra apariției fenomenului ireversibil de histerezis.
   Așa după cum bine arată recent Financial Times ”  Ultimii ani arată o denaturare de sens prin care austeritatea s-a contopit cu reforma. Ori de cîte ori auziţi un oficial european aplaudînd reformele lui Monti, ceea ce aplaudă cu adevărat este consolidarea fiscală întreprinsă de acesta. Cu alte cuvinte, aplaudate sunt multe dintre politicile sale care au redus creşterea economică, nu cele puţine, care ar fi avut şansa să o susțină în viitor.  Austeritatea a slăbit capacitatea economiei pe termen scurt şi eventual, şi pe termen lung. Dacă aveţi un şomaj în rîndul tinerilor de peste 50% pentru o perioadă lungă de timp, aşa cum se întîmplă în prezent în Grecia, Italia şi Spania, multe dintre aceste persoane nu vor găsi locuri de muncă bune toată viaţa.”
 O speranță de evitare a histerezis-ului a fost venirea la conducerea FMI a doamnei Christine Lagarde. Doar cu câteva luni în urma preluării acestei funcții,         doamna Lagarde declara la Aix-en- Provence că singura politică eficientă în perioada actualei crize este cea de ” rilance” care este ” un dozaj subtil între rigoare ( riguer) și relansare ( relance) ”.
     În logica doamnei Lagarde, ” rilance ” nu era doar o amalgamare a două cuvinte ( riguer și relance) ci un adevărat concept de management guvernamental care exprimă  ” necesitatea reducerii cheltuielilor publice în domeniile unde se consideră a fi cel mai puțin dureros în perspectiva relansării activității economice.. Reducerea trebuie să fie acompaniată de reforme profunde – cum este cea a sistemului de pensii- dar și de investiții importante orientate spre inovare , educație și performanță competițională”.
    Din păcate, se pare că suntem încă în stadiul de speranță. Ultima vizită a delegației FMI în România nu a confirmat trecera ideii doameni Lagarde de la teorie la practică. FMI  continuă să impună României austeritatea fără a se preocupa de ceea ce ar putea fi un  ”histerezis românesc”. Ar trebui ca la viitoarea vizită, guvernul României să reamintească delegației conceptul promovat de  însăși șefa prestigioasei instituții.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
  AZI.ro
12 martie 2013
Mircea Coșea