Mircea Cosea

Sectorl public – oaia neagră de serviciu

Consiliu Fiscal

De câte ori vine vorba de reforme, oaia neagră de serviciu este sectorul public.

   Se pare că mult mediatizată reformare a statului s-a redus la mai toate guvernele din ultimi  ani doar la restructurarea personalului din acest sector. Să nu uităm nici denigrarea permanent a acestui personal pe care însuși președintele țării îl compara cu ”grasul care stă în spatele slabului”, pe profesori i-a condamnat de incompetență iar pe medici de șpagă. Guvernarea Boc a fost și mai agresivă, reducând abuziv și greșit salariile din sănatate și educație deși ar fi trebuit să

    aplice acest tratament doar birocrației locale și guvernamentale.  Reducerea cheltuielilor bugetare, inclusive prin reducerea personalului bugetar este , fără nici o îndoială, o necessitate de care trebuia să se țină seama, mai ales în periaodă de criză dar nu oricum și oricât. Recent,  Premierul Victor Ponta a dispus înfiinţarea unui comitet care să propună măsuri pentru „creşterea atractivităţii“ funcţiei publice şi eficientizarea utilizării resurselor umane în sectorul public, dar care va analiza şi numărul de personal necesar administraţiei. Evident,este o inițiativă de inspiraţie FMI care se caracterizează, ca multe altele, prin bine cunoscuta practică a acestei instituţii de a reduce relaţiile și echilibrele macroeconomice la simple calcule aritmetice fără nici o intenție de a analiza efectele sociale în contextul real al societății românești. Din acest motiv, îndrăsnesc să sugerez acelui comitet condus de vice premierul Liviu Dragnea o manieră diferită de cea a predecesoarelor guverne și mai apropiată de condițiile României de a soluționa problema sectorului public. Această manieră se poate baza pe reguli și principii ale reformării sectorului public pe care le-am extras din experiența altor țări membre ale UE.

  Astfel,pot fi formulate trei reguli de bază : Prima regulă: nu reducerea numărului total de personal este importantă ci proporţia în care este reprezentat la nivel central şi local.Pentru ţările membre UE devine obligatorie creşterea numărului de personal la nivel local prin descentralizarea deciziilor. A doua regulă: eficienţa aparatului administrativ nu depinde de numărul funcţionarilor ci de creşterea profesionalismului acestora ceea ce înseamnă că orice reducere a personalului trebuie compensată de creşterea motivării şi calificării acestora. A treia regulă: aparatul administrativ nu crează valoare adăugată dar nici valoarea adăugată nu se poate crea fără un aparat administrativ corespunzător dimensionat volumului şi structurii economiei.( În Franţa se consideră că administraţia este un „ factor de producţie cu acţiune colaterală”. Vezi : „Commission pour la liberation de la croissance francaise”. La Documentation Francaise. 2008).

  În ceea ce priveşte principiile reformei în administraţie, experienţa europeană pune accentul pe următoarele: Principiul continuităţii , conform căruia activitatea administraţiei publice nu poate avea rupturi de ritm sau de intensitate ceea ce presupune ca reducerile de personal să nu se facă brusc  prin restructurări masive ci prin blocartea posturilor eliberate prin pensionări, demisii sau alte cauze conjuncturale. Principiul interactivităţii, conform căruia orice modificare a mărimii sau structurii aparatului adminustrativ are efect direct şi imediat asupra întregului ansamblu macroeconomic şi societal de la sfera consumului până la cea a sietemului de credit şi asigurări. Principiul echilibrului social, conform căruia reducerea bruscă şi masivă a aparatului administrativ determină accelerarera procesului de degradare a clasei mijlocii prin alunecarea ei spre  proletarizare. Principiul compensării deficitului de democraţie, conform căruia mărimea şi structura aparatului administrativ trebuie corelate cu nivelul de dezvoltare a conştiinţei şi comportamentului civic al cetăţenilor. În absenţa unui nivel care să asigure prin comportament cetăţenesc buna funcţionare a colectivităţilor, administraţia publică continuă să aibă un rol important.

 Nu este nevoie de o analiză aprofundată pentru a vedea că România nu a ținut seama de experiența europeană, procedînd pe perioada guvernării Boc la o reducere pompieristică, fără criterii de departajare a bugetarilor în funcție de gradul de utilitate socială a muncii lor și, mai ales, fără o pregătire prin crearea de noi locuri de muncă pentru personalul disponibilizat. 

  Să sperăm că noua guvernare va avea o abordare diferită dar nu putem să trecem cu vederea faptul că există pericolul repetării situațiilor precedente atîta timp cât nu apar măsuri clare și realiste  de stimulare a economiei reale și de mai mare permisivitate fiscală mediului privat de afaceri, atâta timp cât nu se vor considera unele componente ale sectorului privat, cum ar fi educația și sănătatea, ca fiind de maximă utilitate socială și tratate ca atare.

 13/II/2013 Economistul