Mircea Cosea

Planul Național de Dezvoltare : excelent manual de economie

Consiliu FiscalCitez din comunicatul oficial : ” Guvernul îşi propune să atragă până la sfârşitul anului investiţii de minimum 10 miliarde euro în energie, resurse minerale, agricultură, industrie şi infrastructură, care să creeze cel puţin 50.000 locuri de muncă, conform planului naţional lansat astăzi (11 iulie curent ) la Palatul Victoria.
Executivul mizează în acest sens şi pe relansarea relaţiilor politice şi economice externe atât cu Europa, cât şi cu Asia.”

 
Nu am intenția să plictisesc cititorul cu reluarea unor pasaje din comunicatele oficiale dar am vrut să arăt ce m-a determinat să nu fac nici un comentariu public Planului de care se face vorbire. Am vrut ca și cititorul să trăiască aceiași stare de indiferență pe care am trăit-o și eu deși, un astfel de Plan ar trebui să trezească interesul oricărui cetățean, fiind vorba de viitorul nostru al tuturor. Din păcate, nu merită interesul nostru deoarece nu este un Plan ci o Fantezie. Este absurdul absolut iar dacă cineva este doritor de literatură absurdă cred că ar fi mai câștigat dacă ar citi pe Eugen Ionescu sau pe Samuel Beckett.
   Ceea ce își propune guvernul până la sfârșitul anului depășește și minciuna și populismul ne putând fi clasat decât în categoria absurd. Cum poate cineva să-și propună ca în cca cinci luni de zile să aibă rezultate mai mult decât miraculoase dacă nu ar fi adept al absurdului ? Este îndeajuns să amintim de la ce plecăm și să precizăm că anul trecut, investiţiile străine directe atrase de România au scăzut pentru al patrulea an consecutiv, la 1,6 miliarde de euro, reducerea fiind de 11% faţă de nivelul de 1,8 miliarde de euro consemnat în 2011 iar în primele patru luni ale acestui an, investiţiile străine directe au totalizat 322 milioane de euro, în scădere cu aproape 35% faţă de perioada similară a anului trecut, când a fost raportat un nivel de 494 milioane de euro. Este oare posibil ca în  doar câteva luni relațiile politice și economice externe cu Europa și Asia să fie ” relansate”?  (apropos : ce relansăm cu Europa că doar suntem membri UE ?).
  Iată motivele care m-au determinat să nu acord nicio importanță respectivului Plan dar, mi-am schimbat hotărârea. M-am hotărât să fac un comentariu după ce duminică seara am urmărit un talk show la un post de televiziune unde principalul consilier economic  al primului ministru a discutat despre acel Plan. Prestația domniei sale mi-a dat mult de gândit.


   Nici cel mai bun manual de economie nu poate deveni  program de guvernare


    Persoana la care mă refer este profesor universitar de economie și, după părerea mea, unul dintre cei mai bine pregătiți din genarația sa. Il consider o speranță reală a școlii românești de economie și am convingerea că va avea multe de spus atât în domeniul academic cât și în cel politic. Cu siguranță, primul ministru nu s-a înșelat când l-a adus în executiv.
  În talk show-ul de care pomeneam, tânărul consilier și-a dovedit, fără îndoială, erudiția economică explicănd ca de la catedră raționamentele economice ale Planului, recurgând chiar la grafice desenate ad hoc pe bucățele de hârtie, la costul de oportunitate sau la multiplicatorul investițional.
 Ascultându-l mi-am dat seama că suntem în pericolul de a înlocui gândirea executivă cu gândirea academică. Suntem în pericolul de a crede că teoria economică poate fi ” copy-paste”  în planuri, strategii sau programe de guvernare.
 Desigur, nici un plan, nicio strategie, nici un program de guvernare nu pot fi concepute fără o temeinică stăpânire a teoriei economice dar drumul de la teoria economică la politica economică este diferit, lung și plin de provocări.
 Să luăm un exemplu : Planul are ca obiectiv exploatarea  prin investiții sporite a resurselor minerale.Conform teoriei economice este corect mai ales prin prisma costului de oportunitate și efectului de multiplicare, dar în practică este corect pentru dezvoltarea economiei și crearea locurilor de muncă ? Greu de spus dacă ne referim la realitatea românească a anului 2013. Astfel, ar trebui ținut seama de faptul că exploatarea resurselor minerale nu este un beneficiu major și nici un important creator de locuri de muncă  deoarece nu dispunem de tehnologia de exploatare necesară (vezi : gazul de șist, Roșia Montană, Cuprumin ) și suntem nevoiți să concesionăm sau să privatizăm ,trimițând în exteriorul țării cea mai mare parte a valorii adăugate.Ar trebui să se mai țină seama și de faptul că orice creștere a gradului de exploatare a resurselor minerale conduce automat și la o creștere a cheltuielilor de protecție a mediului ca și de faptul că ne mai având industrie prelucrătoare  ( vezi : Oltchim, Mechel), cea mai mare parte a resurselor minerale exploatate vor fi prelucrate în exterior. Concluzia : în condițiile reale ale structurii economiei românești, prioritizarea exploatării resurselor minerale ne va transforma în producători de materie primă pentru prelucrătorii din străinătate, cu iminente pericole ecologice și cu un grad extrem de modest de capitalizare internă a valorii adăugate ( statut neocolonial).
   Cred că este important să se înțeleagă că teoria economică este necesară ca fundament al oricărei gândiri de politică economică dar și că pe acest fundament trebuie adăugate : studiile geopolitice și de raporturi de forțe pe plan politic, financiar și valutar ; studii sociologice și demografice ; evaluarea efectelor perverse în timp și spațiu ; prognoze naționale și globale ; orientarea și desfășurarea acțiunilor de politică externă și de diplomație economică ; etc.
  Economia de tip business and administration nu mai poate fi un pilon credibil al politicii economice. Fără o înserare a principiilor de teorie economică în extrem de complicatul sistem al politicii economice ( mai ales în perioade de criză sau chiar postcriză), acestea vor rămâne doar elemente de abordare teoretică, de multe ori incapabile să evite absurdul.

   Nu trebuie utilizată teoria economică ca praf în ochii cetățeanului

  Este o  greșeală , dacă nu chiar o tehnică de manipulare, practica încercării de a demonstra realismul și corectitudinea unor măsuri sau obiective guvernamentale  prin citarea unor principii sau teorii economice, fie ele și din cele mai prestigioase manuale de economie sau din gândirea unor posesori ai Premiului Nobel.
 Datoria celor care conduc țara nu este de a arăta cetățeanului că acționează corect din punct de vedere teoretic ci că acționează corect din punctul de vedere al interesului general. Nu este interesant pentru nimeni faptul că la baza Planului, de care am vorbit, stă teoria multiplicatorului investițional dar devine extrem de interesant modul cum, prin politici economice, multiplicatorul a fost bine aplicat , adică a contribuit la un progres în starea generală a națiunii.
 Deocamdată, la cât știu despre acest Plan nu pot spune decât că este un bun manual de economie , posibil util studiului elevilor dar, în mod sigur, inutil vieții de zi cu zi a românilor
15/07/2013. B24