Mircea Cosea

Independența energetică: etimologie fără economie

Consiliu FiscalAprobarea de către guvern a începerii explorării gazelor de șist în diverse perimetre din Moldova și Dobrogea a declanșat în ultima perioadă o serie de proteste ale cetățenilor din zonele respective, îngrijorați de posibilele efecte negative asupra mediului.
 Este interesant modul în care autoritățile au răspuns acestei îngrijorări.
 Normal, ar fi trebuit să se explice opiniei publice decizia de începere a explorării prin garanția pe care guvernul o are, ca urmare a unor studii științifice, asupra siguranței  și a lipsei de pericol ecologic a acestui tip de explorare și respectiv exploatare.

 
 S-a încercat așa ceva dar ridicol de neconvingător. ” Sperăm ca în viitorii ani să se perfecționeze tehnicile”, declara doamna minstru. Declarație convingătoare dor în sensul că speranța nu moare niciodată și în niciun caz până la viitoarele alegeri. În rest... când, cum, greu de spus.
 Explicația care a caracterizat preponderent poziția guvernului a fost însă cu totul alta, aceea a necesității obținerii independenței energetice. O explicație ce place, în general românilor, veșnic temători de ceea ce li s-ar putea întâmpla dacă stai la mâna rușilor.

   Voința sau putința de a fi independent

 Independența este definită etimologic în DEX ca fiind starea de neatârnare economică şi socială a unei țări, a unei clase sociale, a unei persoane ;  dreptul  unui stat la existenţă şi dezvoltare liberă, fără amestec din afară, de a-şi hotărî singur soarta, de a-şi alege, potrivit voinţei şi intereselor sale, calea de dezvoltare socială şi politică.
 În condițiile actuale ale României drumul de la DEX la realitate este lung iar deoarece independența capătă un caracter mai mult decât relativ. Este greu să admiți sensul etimologic atâta timp cât acționezi nu numai într-o economie globalizată dar și integrată la nivel zonal, atâta timp cât supraviețuiești exclusiv din împrumuturi strict condiționate din punctul de vedere al deciziilor economice, atâta timp cât rezultatele unui referedum național sunt decise din exterior în pofida voinței majoritare, atâta timp cât se impun din exterior norme de la sacrificarea porcilor până la compoziția mititeilor.
  Desigur, voința de a fi independent este normală și lăudabilă dar trebuie avut în vedere gradul până la care această voință este și putință.
  În ceea ce privește indpendența energetică, situația este  clară în sensul nu numai al imposibilității realizării ei efective dar și în sensul lipsei de acurateță a conceptului.
 Astfel, cum poate guvernul să știe dacă România va fi independentă energetic când nu știe indicatorii de bază ai calculării gradului de independență. A fi independent, din punct de vedere energetic, înseamnă să acoperi cererea din ofertă internă. Trebuie spus că la această dată, nu se cunoaște nici cererea, adică evaluarea ei prin prisma ratei de creștere economică pe termen mediu și lung ( atât la nivel industrial cât și casnic) și nici oferta, cantitatea de gaz de șist exploatabilă fiind doar prezumată.
 Mai mult decât atât, trebuie să mai spunem că simpla existență a unor zăcăminte , chiar îndestulătoare, nu duce automat la independență atâta timp cât nu dispui de tehnologia și tehnica extragerii, fiind necesar apelul la societăți străine care vor dispune liber de volumul și destinația gazului extras.
 Și mai mult decât atât, cum poți obține independența energetică în condițiile în care guvernul autorizează încă de pe acum  exportul eventualei producții de gaze?

  Calea spre o independență energetică reală

  În condițiile actuale, a avea resurse nu este o condiție suficientă pentru a fi independent energetic. Factori politici, economici și tehnologici determină existența și a altor condiții ale independenței reale. Desiguir, puterea politică și economică joacă un rol important dar, din păcate, România nu dispune de acestea.
 Pentru România, condiția vitală a independenței devine capacitatea de a-și acoperi în orice moment cererea printr-un potențial de resurse cu caracter universal, adică un excedent valutar al contului curent. Piața mondială globalizată oferă oricând resursele necesare la nivel național dar  contra cost. Deci, dacă România are cu ce cumpăra, nu trebuie să fie timorată de lipsa unor resurse energetice.
 Există însă o condiție esențială, aceea a provenienței sumelor. Dacă vor fi, ca până acum, provenite din împrumuturi externe, nu poate fi vorba de independență.
 Independența economică a României, implicit și cea energetică, va fi obținută numai prin creșterea performanței și eficienței economiei, care la rândul ei, va ridica gradul de competitivitate și, în final, pozitivarea soldului contului curent printr-un aport de valută .
 Felul în care este privită azi în România problema independenței energetice mi se pare nu numai populistă dar și cu accente autarhice.
3/06/2013
B24