Mircea Cosea

Toamna se numără birocrații

Consiliu Fiscal

Premierul Victor Ponta, a declarat de curând că ” nu se mai poate lucra cu acei oameni care nu fac nimic, fără să poată fi concediaţi, şi că aparatul administrativ este caracterizat de o scleroză totală.”  A mai spus că doreşte o reformă reală a modului de organizare a aparatului public central şi că procesul ar trebui început în toamna acestui an.

     Corect, adevărat și promițător. Toți știm cât de birocratizat și ineficient este aparatul public central, toți dorim o reformă a acestuia și tocmai de aceea promisiunea premierului că va începe reforma la toamnă ne dă speranțe. Trebuie totuși să amintim că promisiunea domnului Ponta nu este o noutate.Toate guvernele precedente au promis reformarea acestui sistem dar au redus reforma doar la minore restructurări de personal în contextul unei și mai puternice politizări a acestuia.

Din păcate, declarația premierului ne conduce spre aceiași concluzie : se înțelege din aceasta că reforma ar consta în găsirea cadrului legal pentru ca ” acei oameni care nu fac nimic să poată fi concediați”. Nu poate fi exclus aspectul supraîncărcării cu personal pe care actualul sistem ăl prezintă iar reforma trebuie să aibă în vedere și acest lucru dar nu trebuie redusă doar la atât.

  Părerea mea este că în actualele condiții ale României, aparatul public central ar trebui interpretat ca un posibil factor de asigurare a echilibrului și creșterii economice cu implicații majore asupra menținerii stabilității sociale.

  Rolul acestuia devine din ce în ce mai important prin modul în care asigură funcționarea sistrmului relațional operativ dintre diferitele sectoare, domenii și instituții, prin asigurarea unei viteze optime de reacție a executivului la dinamica economiei reale, prin asigurarea conexiunilor informaționale și operaționale cu structura imstituțională teritorială ca și prin asigurarea legăturii cu istituțiile europene.

  Dacă se au în vedere aceste aspecte și se mizează în mod real pe capacitatea administrației de a deveni în factor de stabilitate și creștere ,atunci reforma dlui. Ponta ar trebui să treacă de limitele pe care le-au avut măsurile luate anterior de alte guverne . Limitele au fost de diferite categorii dar o evaluare, fie ea chiar sumară, ar scoate în evidență limite politice, limitele de natură juridică și limite de natură clientelară. Limitele politice sunt cele care au oprit reforma atunci când aceasta afecta interese de partid sau de coaliții de guvernare, limitele juridice sunt cele care au oprit reforma prin întârzierea verdictelor sau prin discordanța dintre diversele decizii ale diverselor instanțe judecătorești privind incompatibilitatea sau compatibilitatea unor persoane sau instituții. Limitele clientelare au barat reforma prin presiunile de natura nepotismului, favoritismului și al clientelismului politic .

  Va putea dl. Ponta să depășească aceste limite ?

   Puțin probabil. Deja este prezentă o limită politică extrem de puternică : structura politizată a guvernului. Ministerele, miniștrii plni sau delegați ai actualului guvern corespund puțin sau deloc structurii și catacteristicilor importante ale economiei și societății românești. Actualul guvern este un amalgam de interese și încercări de corelarea a acestora ( nu de puține ori contrare și principial divergente), manifestate de o coaliție bazate mai mult pe obiective electorale decât strategice. Ce reformă de profunzime se va putea face atâta timp cât clientelismul politic și nepotismul sunt mai la vedere ca niciodată, când nașul conduce prin fini și când colegi de școală sau de formații artistice sunt promovați în batjocora oricărui concurs pe posturi de șefi de agenții sau în diverse consilii de administrași ? Cum va putea dl. Ponta trece pe limita baronilor locali care ( mai ales prin regionalizare) vor trata guvernul central mai rău decât președintele Consiliului Județea Constanța a avut tupeul să-l trateze cu amenințări pe ministrul bugetului ?

 Administrația ar putea deveni un factor de creștere ( vezi istoria ultimilor cincizeci de ani în țări ca Finlanda, Suedia, Danemarca și Austria) dar, deocamdată la noi, administrația, mai ales aparatul public central, este un factor de încetinire sau chiar de blocare a progresului. Evident, pentrucă este excesiv birocratizată și neprofesionalizată dar ar fi o mare greșeală să o tratăm doar din acest punct de vedere. Actuala structură și componență a administrația centrală din România este un rău pentru această țară deoarece a devenit cel mai important mijloc de devalizare organizată a avuției ei. Prin această administrație se realizează întreg procesul de accesare de către clientela politică a contractelor cu statul, prin ea se dirijează procesul de transformare a sistemului fiscal într-un complice ar marilor evazioniști și de reprimare fiscală a adversarilor politici, prin ea s-au creat rețelele ” băieților deștepți” și tot prin ea s-au deturnat fonduri europene.

  Sarcina Dlui. Ponta este foarte grea dacă vrea într-adevăr să reformeze în profunzime sistemul administrației. Este lăudabil că dorește acest lucru și îi urez din tot sufletul succes dar s-ar putea ca la toamnă să nu ne spună nimic mai mult decât o oarecare cifră a peronalului disponibilizat. Dacă va fi așa, poate va înțelege că a greșit. În cazul administrației centrale nu este vorbe de scleroză, așa după cum, spunea domnia sa ci de cancer căci, daunele pe care le aduce actualul sistem de administrație se întind și cuprind, ca un cancer, întrega societate și economie românească. Iată de ce, o reformă adevărată nu se poate face decât chirungical, prin extirpare. Există oare voința și putința politică pentru așa ceva ? 

Economistul 27/06.2013