Mircea Cosea

Țara chelnerilor și tinichigiilor

Consiliu Fiscal

Am salutat inițiativa doamnei ministru Mariana Câmpeanu de a concepe un program special de reducere a somajului în rândul tinerilor . Domnia sa a afirmat că somajul în randul tinerilor între 15 si 24 de ani a crescut in ultimii patru ani de la 18,6% la 23%, fiind de patru ori mai mare decât somajul populației adulte. Pentru a stimula angajarea tinerilor,doamna ministru propune acordarea unor prime de mobilitate pentru tineri sau recunoașterea stagiilor efectuate de studenți ca vechime. 

  Această inițiativă  nu poate fi decât lăudată pentru buna ei intenție ,chiar dacă istoria ultimilor ani ne artă că inițiativele aproape similare ale precedentelor guvernări nu au avut eficiența dorită.

 Cu părere de rău trebuie să spun încă de la început că nu acord o șansă de eficiență sporită nici lăudabilei inițiative a doamnei ministru.

 Iată argumentele:

Una este boala , alta e bolnavul

 

  În medicină se spune că nu trebuie tratată boala ci bolnavul. Ar trebui știut că la fel este și în economie. Nu șomajul în general trebuie redus ci șomajul din România, mai precis al tinerilor din România. 

Măsurile pe care le propune inițiativa mai sus citată pot fi eficiente într-o economie de manual sau într-una virtuală, dar nu în actuala economie reală românească. 

Iată de ce:

Economia românească este într-o stare de stagnare ( minuscula creștere nu demonstrează nici măcar ieșirea din recesiune) caracterizată prin incapacitatea creării de locuri de muncă într-un ritm superior ritmului de creștere a ofertei de forță de muncă. La aceasta se adaugă și fiscalizarea ridicată a locului de muncă. Rezultă că pentru angajator crearea unui loc de muncă într-un climat de restrângere sau stagnare a activității și a unei fiscalități ridicate devine atât de dificilă și de scumpă încât preferă să-și crească nivelul de competitivitate prin metode intensive ( productivitate prin reorganizare sau modernizare) decât prin metode extensive ( noi locuri de muncă ).

Inițiativa contribuie mai mult la motivarea tinerilor pentru a se angaja ori, în condițiile concrete ale României se cere motivarea angajatorilor pentru atragerea tinerilor. Rezultă că accentul ar fi trebuit pus pe stimularea angajatorului, evident prin instrumente fiscale.

Șomajul tineretului român are și explicații specifice de care ar fi trebui să se țină seama, în primul rând de eșecul ciclului liceal, demonstrat de incapacitatea a mai mult de 40% dintre elevi de a trece bacalaureatul. Acest element, împreuna cu importantul procent de absenteism școlar arată că de aglomerarea peței muncii cu un număr imens de tineri fără perspective este vinovat și sistemul nostru de învățământ. Rezultă că până nu se va găsi o soluție pentru coordonarea curiculei școlare cu cerințele examenului de bacalaureat nu se va stopa procesul de alimentare haotică a pieței cu forță de muncă necalificată și fără perspectivă de continuare a pregătirii.

Pregătirea superioară a tinerilor români ( spre deosebire de cei din alte țări membre UE) a devenit discriminatorie prin transformarea universităților de stat (la fel cele particulare) în societăți comerciale. Introducerea taxelor și permanenta micșorare din ultimii ani a locurilor bugetate limitează dramatic accesul la studii superioare a tinerilor fără posibilități materiale. Rezultă că apare și o limită în reducerea șomajului prin limitarea numărului de persoane apte de a intra pe locuri de muncă superioare.Marea majoritate, rămân la nivelul studiilor medii devenind ofertanți  doar pentru locuri de muncă necalificate sau slab calificate.

 

Lipsa de strategie crează monștrii

 

  Măsurile propuse suferă de lipsa cronică a unei viziuni strategice asupra dezvoltării ceea ce face ca ele să apară ca soluții cu efect punctiform și conjunctural fără a evalua și efectele perverse ce pot apare pe termen mediu și lung.

 În primul rând, trebuie spus că șomajul tânăr, dar și adult, este o componentă a mecanismului de ansamblu al sistemului pieței românești ( acum și europene). Aceasta înseamnă că se va obține rezultatul scontat numai prin măsuri coordonate în planul politicilor sectoarelor producției materiale,educaționale, a politicii monetare, fiscale, a raporturilor de cont curent. Scăderea sonajului este, de regulă,un efect ( post factum) al reformelor structurale și nu o prefață ( ante factum) a acestora.

În al doilea rând, trebuie spus că reducerea șomajul nu este un scop în sine ci un mujloc de atingere a unui orizont sau obiectiv strategic.Astfel, de exemplu, acțiunea de micșorare a șomajului tânăr nu trebuie să de reducă doar la obținerea unui oarecare sau orice fel de loc de muncă ci a unor locuri de muncă pe o scară ridicată de producere a valorii adăugate în concordanță cu obiectivele de modernizare a economiei în contextul creșterii competiivității. Așa după cum este formulată inițiativa de față riscăm să devenim o țară de chelneri și tinichigii auto. 

B24. 24.04.2013