Mircea Cosea

România – a cui colonie ?

Consiliu FiscalAm fost bucuros să citesc în ” Jurnalul Național ” din 9 ianuarie a.c părerea domnului Ilie Șerbănescu conform căreia starea actuală a economiei românești este identică cu cea de colonie. A fost bucuria confirmării opiniei pe care o am încă din data de 8 ianuarie 2010 atunci când am publicat un articol pe această temă.
  Aprecierea și stima deosebită pe care o am față de dl. Șerbănescu nu poate fi pentru mine decât mândria că suntem parteneri în încercarea pe care o facem amândoi de câtva timp în direcția conștientizării opiniei publice asupra gravității stării  în care se află economia românească.

 


  De la rău la mai rău

  Analiza pe care am publicat-o în 2010 ( republicată în volum în 2011) se baza pe datele existente la nivelul anului  2008. Atunci spuneam că ...” Pe o scară imaginară a diviziunii internaționale a muncii această strucură (n.n economică) ar putea fi considerată ” neo-colonială”  (vezi:, Michel Godet ” Le Courage du bon sens. Pour construire l”avenir autrement ”. Ed. Odile Jacob.Paris 2009)  adică o structură aproape identică teritoriilor coloniale de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Aceste teritorii erau exportatoare unidirecțional  (spre metropolă ),în proporție de cca 70-75% de forță de muncă slab calificată, materii prime și materiale slab prelucrate, produse manufacturiere de asamblare cu adaos masiv de muncă slab calificată. Importul lor era deasemena unidirecțional ( din metropolă) și reprezenta tot între 70-75% bunuri prelucrate industriale și agroalimentare. O alta caracteristică a acestor teritorii o reprezenta extrem de slaba reprezentare ( în majoritatea cazurilor inexistența) a capitalului local atât în activitățile industriale sau agricole cât și în sectorul bancar.
  Deși termenul de ”neo-colonial” are un evident caracter peiorativ, cu greu îl putem evita în cazul analizei actualei structuri a economiei românești.
  Orientarea unidirecțională a comerțului exterior este o realitate și a economei românești . Astfel în 2008 , comparativ cu țările care au aderat la UE în 2004, România are cel mai mic grad de difersificare geografică a comerțului, înregistrând o orientare unidercțională spre Uniunea Europeană de 70% din exporturile sale. China și Țările Arabe au dispărut din primii 20 de parteneri comerciali ai României iar exporturile către Rusia s-au redus cu 50%. Nici comerțul cu SUA și Japonia nu a mai cunoscut creșteri semnificative în ultimii zece ani.
  Din punctul de vedere al structurii pe produse al comerțului exterior ,se observă menținerea caracterului de economie ” primară”, capabilă să ocupe pe piețele externe doar crenele de produse cu tehnicitate redusă dar energointensive și mari consumatoare de muncă slab calificată, cretoare de valoare adăugată mică.
    O altă caracteristică  neo-colonială a structurii economice românești este reprezentarea extreme de palidă a capitalului autohton în ansamblul ramurilor și subramurilor productive dar, mai ales în sistemul bancar și de asigurări. Modelul de structură pe  care economia românească îl are după 20 de ani de tranziție și aproape trei ani de aderare la UE este atipic față de normele și principiile europene prin incapacitate pe care o dovedește de a găsi un echilibru macroeconomic și structural capabil să valorifice elementele de avantaj comparative pe care le are și  reducerea dependenței funcționale față de economiile țărilor europene mai dezvoltate.”( vezi :  Mircea Coșea : ” România după 20 de ani ” Ed. Business Adviser.București 2011. Pagina 62-75)
  Datele recente pe care le prezintă domnul Ilie Șerbănescu în Jurnalul Național nu numai că nu infirmă situația din 2008 ci o confirmă ca fiind prezentă și după patru ani,chiar cu o tendință de consolidare a caracterelor de economie colonială.

  O surpriză neplăcută

 Mărturisesc că după publicarea articolului am avut unele reacții neplăcute din partea unor politicieni ai guvernării de atunci și una chiar dură din partea președintelui țării care, într- interviu televizat, m-a atacat direct fiind nemulțumit de opinia mea.
 Nu a fost o surpriză faptul că referirea pe care o făcem la starea colonială nu era pe placul factorilor de conducere dar am fost surprins de reacția pe care am avut-o din partea celor care speram să fie , dacă nu revoltați, măcar preocupați de starea în care se găsea economia României. Mă refer la tineri și la mediul de afaceri.
 Prin meseria de profesor și prin implicarea în viața politică am avut posibilitatea să vorbesc cu multe persoane, studenți și întreprinzători de talie mică și medie, despre acest lucru. Cu foarte mici excepții, nimeni nu m-a contrazis și nici nu a încercat să ridice problema căilor de ieșire din starea pe care o numisem colonială.
Credeam că pe mulți îi va deranja că am ajuns la nivelul de colonie și că, măcar din orgoliu național, vor adopta o poziție apropiată de ceea ce numim patriotism economic.
  Din contră, reacția a fost calmă și chiar de ușurare. S-a spus, clar și cu tărie, că nu este nici o nenorocire. ” Mai bine colonie condusă de alții decât de proștii și hoții noștrii ” a fost răspunsul cel mai des întâlnit, dar s-a adăugat o condiție : ” să fie colonie engleză ” !
 Ar fi comic dacă nu ar dezvălui un adevăr ingrozitor, acela al disperării la care a fost adusă populația unei țări suverane și independente, gata să renunțe la mândria națională în speranța că va trăi mai bine sub dominație economic străină.
   Sper ca , după doi ani, dl. Șerbănescu să primească un răspund diferit de cel pe care l-am primit eu. Sper că schimbările politice din ultimile luni și votul la referendum să fie un semnal al trezirii la realitate și de transformare a disperării în curaj , demnitate și determinare.
B.24. 10/01/2013