Mircea Cosea

De la Marea Poarta la Marele Zid (2)

poarta-usa-deschisaCand erau la ananghie in propria lor tara, domnitorii nostri se duceau la Marea Poarta, pentru a cere sprijin si pentru a-si reconfirma puterea fata de propriii supusi. Dupa Marea Poarta, conducatorii nostri s-au mai dus si pe la Kremlin, apoi pe la Casa Alba sau pe la Comisia Europeana. Acum, cand sunt la ananghie in propria lor tara, guvernantii nostri se duc si la Marele Zid,

spre a cere sprijin si pentru a-si recapata increderea propriilor cetateni. Nu este de mirare si nici de condamnat. Tara noastra a avut si are probleme pe care nu si le poate si nu va putea niciodata sa si le rezolve singura. Am avut si vom avea intotdeauna nevoie de sprijin extern chiar daca, in unele cazuri, nu am stiut cum sa-l obtinem. Unul dintre aceste cazuri imi pare a fi recenta vizita in Republica Populara Chineza a delegatiei guvernamentale romane condusa de insusi domnul prim ministru al Romaniei. Pentru a fi mai explicit, am sa incep prin a prezenta un episod din propria mea experienta in relatiile romano-chineze. In 1994, am avut sansa sa fiu primit de unul dintre vicepresedintii de atunci al Republicii Populare Chineze. Nu am putut uita acea discutie si pot sa o redau din memorie aproape cuvant cu cuvant.

„Avem obiective importante“, mi-a spus vicepresedintele, „dar oamenii inteleg cateodata extrem de greu necesitatea schimbarii si noi am hotarat ca pentru aceasta este nevoie de timp. China este intr-o permanenta schimbare de 10.000 de ani ceea ce inseamna ca cincizeci sau chiar o suta de ani nu reprezinta o pierdere de timp. Avem datoria fata de poporul chinez sa-i deschidem cinci ferestre spre viitor. Prima fereastra este cea a alimentatiei. Ne propunem ca in viitorii zece ani orice chinez sa se hraneasca bine si sanatos. A doua fereastra este cea a educatiei. In maximum douazeci si cinci de ani vom elimina analfabetismul, iar in cincizeci de ani vom deveni centrul mondial al cercetarii si inovarii prin dezvoltarea studiilor universitare, academice si de cercetare stiintifica in cele mai moderne domenii ale stiintei si tehnicii. A treia fereastra este cea a culturii. Pana la sfarsitul secolului XXI vom transforma China in cel mai important centru cultural al lumii, nu numai prin stimularea relatiilor interculturale, dar si prin construirea celor mai moderne spatii si locase culturale. A patra fereastra pe care o vom deschide este cea a banilor. In cincizeci de ani, China va deveni cea mai importanta putere economica si financiara a lumii. A cincea fereastra este cea militara. Nu o dorim deschisa, dar este necesara. Pana la mijlocul secolului XXI China va fi cea mai mare putere militara a lumii. Nu exista nimic si nimeni care ne poate impiedica sa deschidem aceste ferestre“, a incheiat vicepresedintele.

Obiectivele, pe care, poetic, vicepresedintele le numea ferestre, s-au deschis aproape toate mai inainte de termenul prevazut. China a rezolvat problema alimentatiei, a facut progrese imense in domeniul educatiei, culturii si cercetarii stiintifice, a devenit a doua putere economica a lumii si principalul actor in solutionarea problemelor financiare ale actualei crize mondiale. Inca nu este prima putere militara a lumii, dar nici mult nu mai are. Am realizat ca am avut o intalnire nu cu o persoana, fie ea cat de inalta in ierarhia institutionala, ci cu mentalitatea chineza in stare pura. O mentalitate pe care am perceput-o ca fiind cladita pe trei stalpi de rezistenta: rabdarea, chibzuinta, increderea in fortele proprii.

Cred ca orice vizita oficiala in Republica Populara Chineza ar fi trebuit sa fie pregatita prin intelegerea acestei mentalitati. Cred ca orice incercare de stimulare a interesului investitorilor chinezi fata de economia romaneasca ar fi trebuit sa reflecte respectul si acceptul acestei mentalitati prin ridicarea parteneriatului la nivelul principiilor si valorilor acestei mentalitati. Nu cred ca, in cazul investitorilor chinezi este necesar sa ne pregatim cu brosuri statistice despre Romania, nici cu ladite cu vin de Cotnari si nici macar cu toasturi despre traditionala prietenie dintre poprul roman si marele popor chinez. Cred ca trebuiau rezolvate cateva lucruri care aratau chinezilor ca suntem capabili sa le fim parteneri de mentalitate, seriozitate si determinare. Iata pe care le consider importante: existenta unui ambasador roman la Beijing (de aproximativ zece luni, Romania nu are ambasador); prezentarea unei strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung si a conceptiei guvernamentale privind parteneriatul investitional cu China in context european si mondial; existenta in delegatia oficiala a unor firme private importante si solide si nu a unor firme de apartament aflate in stare de lichidare sau urmarite de ANAF, asa dupa cum este cazul actualei delegatii.

Mircea Cosea