Mircea Cosea

Articole

Reinvierea traditiilor industriale

In vechile manuale de istorie dinainte de 1990 se spunea ca inca din secolul XIX Romania avea o economie eminamente agricola, fiind total dependenta de importul produselor industriale. Desigur o astfel de abordare era menita sa scoata in relief politica guvernelor comuniste de industrializare socialista prin crearea, asa dupa cum se spunea pe atunci, ”a industriei grele cu pivotul ei, industria constructoare de masini”. Nu comentam acum si aici avantajele si dezavantajele industrializarii socialiste dar trebuie afirmat ca si in cazul in care economia romaneasca ar fi fost considerata eminamente agricola, industria exista inca din secolul XIX si a continuat sa se dezvolte intens intre cele doua razboaie. Datele arata ca una dintre ramurile industrei prelucratoare care, putem spune, a deschis drumul industrializarii tarii si a creat o traditie manifestata, prin calitatea produselor si prin vocatia de export, a fost ramura constructiei de material rulant pentru caile ferate.

 

 

Productia de material rulant incepe in 1872 la Resita cu locomotiva ”Resita 2”, iar din 1926 Romania devine producator in serie mare de locomotive tip 50.100 . 

 

In acelasi an, Uzinele Malaxa concep si produc in serie locomotiva tip ”Regele Mihai” care obtine marele premiu la Expozitia industriala de la Torino din 1940. in 1956 Uzina Electroputere Craiova incepe productia sub licenta Sulzer-Freres, Brown–Bovery a locomotivelor Diesel electrice iar din 1964 sub licenta ASEA Sulzer locomotiva electrica tip CoCo seria 0600-EA. in paralel, Uzinele Astra Arad, Grivita Rosie , 23 August si Bals au produs in ultimii cincizeci de ani sute de mii de vagoane de toate tipurile, boghiuri si piese de schimb pentru materialul rulant feroviar.

 

Traditia industriei romanesti de material rulant s-a exprimat nu numai in totala independenta a CFR fata de importuri dar si intr-o evidenta capacitate de export nu numai in Europa dar si in Asia , Africa si America Latina.

 

Din pacate, ca urmare a conceptului gresit si condamnabil al ”mormanului de fier vechi”, promovat de guvernarea de dupa 1990, industria de material rulant a fost practic distrusa, multe dintre uzinele cu traditie in acest domeniu fiind inchise sau chiar demolate.

 

Istoria ultimilor douazeci si ceva de ani ne-a demostrat insa ca Romania nu va putea spera la o reala dezvoltare si ridicare a standardului de viata fara industrie chiar daca am devenit membri ai UE si chiar daca beneficiem din cand in cand, cu sprijinul conditiilor meteo, de productii record in agricultura. S-a dovedit ca o structura economica durabila si eficienta nu poate omite activitatea industriala. Orientarea evidenta a celor mai dezvoltate tari europene spre ”reindustrializare” este o dovada in acest sens.

 

Problema Romaniei este insa aceea a lipsei unui concept de reindustrializare ca esenta, a unei strategii pe termen mediu si lung. Guvernele, indiferent de culoarea lor politica nu au creat o astfel de strategie si nici nu dispune de mijloacele bugetare necesare unor investitii substantiale. Se pare ca, speranta unei reindustrializari a Romaniei nu este decat cea a capitalului strain.

 

Realitatea corecteaza insa aceasta speranta caci, o analiza a dezvoltarii industriale din ultimii ani arata rolul important pe care  si l-a atribuit capitalul autohton in reinvierea unor traditii industriale, reusind sa readuca la suprafata structurii economice  activitati industriale afectate dramatic de tranzitia la economia de piata.

 

Exemplul cel mai concludent il reprezinta tocmai industria de material rulant pentru caile ferate care, asa dupa cum s-a vazut, este poate cea mai veche traditie industriala  romaneasca.

 

Daca interesul capitalului strain este prioritar bazat pe valorificarea superioara a capitalului investit prin avantajul adus de nivelul scazut al valorii fortei de munca din Romania, capitalul autohton a cautat, in primul rand, sa valorifice alt factor de avantaj comparativ, acela al calificarii superioare a fortei de munca specializata pe un anumit tip de productie si pe capacitatea de inovare/cercetare a proiectantilor romani din domeniile respective. Este o strategie de dezvoltare pe care o intalnim la capitalul autohton implicat in reinvierea traditiilor industriale romanesti din domeniile materialului rulant feroviar, autocamioane, tractoare, produse chimice.

 

Reinceperea productiei la Autocamioane Roman Brasov cu capital romanesc sau a productiei de tractoare la uzina cu capital de asemenea romanesc de la Baicoi sunt exemple notabile dar nu la nivelul efortului investitional masiv si de management modern facut de catre Grupul Grampet pentru reinceperea productiei romanesti de locomotive, trenuri si vagoane.

 

Grupul Grampet este cunoscut ca fiind cel mai mare holding privat din Romania ce activeaza in sectorul  feroviar oferind servicii logistice complexe, fiind in acelasi timp unul din cei mai mari operatori feroviari de marfa din Europa dar prea putin este cunoscuta activitatea acestui grup in domeniul productiei de material rulant. Din acest punct de vedere trebuie intelesa strategia de business a acestuia care evidentiaza idea repunerii in functiune a potentialului de proiectare si de productie a acestei ramuri industriale in scopul dotarii si modernizarii cailor ferate prin reducerea dependentei de import si, in paralel, prin crearea de locuri de munca in centrele traditionale de productie cum sunt Craiova, Pascani sau Simeria.

 

Uzina Electroputere VFU  din Craiova a realizat pentru prima oara in Romania dupa 24 de ani locomotive diesel. Locomotiva se numeste Terra Nova si face parte dintre primele trei proiecte ale lui Caterpillar Inc., cel mai mai mare producator de motoare din Statele Unite ale Americii. in  Electroputere VFU Craiova- Reloc Craiova s-a creat o linie de fabricaţie pentru aceste locomotive. 

 

Uzina REVA Simeria cu traditie din 1869 a fost preluata de catre SC Grampet in 2001 si s-a specializat  in construcţia, modernizarea, repararea si revizia vagoanelor cisterna si marfa, dispunand de secţii si ateliere specifice, secţii de montaj, atelier forja si arcurarie, prelucrari mecanice, ateliere de scularie, laborator de analize chimice, laborator metrologic, laborator END, etc, de tehnologii si personal specializat. 

 

Uzina ElectroputereVFU Pascani s-a transformat dintr-un atelier de reparatii intr-o uzina moderna in care se fabrica primul tren diesel romanesc.

 

Grupul Grampet nu este,  asa dupa cum am aratat, singurul exemplu de initiativa de succes a capitalului romanesc in dorinta lui laudabila de a reinvia traditia industriala a Romaniei. Capitalul privat romanesc exista chiar daca de prea multe ori prezenta sa este neglijata de catre decidentii politici sau daca de si mai multe ori este pe nedrept confundat cu clientelismul politic.

 

Prin ceea ce am prezentat am intentionat sa fac o pledoarie a tot ceea ce inseamna adevaratul capital romanesc, a celor care prin curaj si profesionalism reinvie traditia noastra industriala. 

 

Probabil insa ca acest capital nu are atat de mare nevoie de pledoaria mea cat are nevoie de sprijinul si recunoasterea statului roman.