Mircea Cosea

Articole

Pâinea noastră cea de.. doar 365 de zile

Consiliu FiscalDecizia guvernului de a reduce TVA la pâine poate genera multe semne de întrebare atât din punctul de vederea al oportunității cât și al rezultatelor obțuinute.
      Ne putem întreba dacă este oportun să iei o astfel de măsură în condițiile unei fragile echilibrări macroeconomice și a unei ieșiri din recesiune la limita erorii statistice, dacă vom avea parte de o reală reducere a prețurilor în  contextul unei piețe haotice și intens atomizate sau dacă haiducia trecerii pierdeii de venit de la pâine la accizarea articole de lux va păstra deficitul bugetar în limitele dorite.

 
Noaptea fiind un sfetnic bun a determinat, probabil, și guvernul să-și pună astfel de întrebări căci dacă ieri reducerea TVA-ului era o măsură cu caracter definitiv, azi s-a anunțat că ea nu va funcționa mai mult de un an, după care se va vedea dacă va fi stopată, continuată sau chiar extinsă și la alte alimente.Cu alte cuvinte, văzând și făcând. Deși o decizie guvernamentală ar trebui să fie mai fermă și mai precisă, bazată pe prognoze și analize complexe, prudența cu care se acționează nu o consider o greșeală dacă avem în vedere unele particularități importante pe care pâinea le are în calitatea sa de produs/marfă  într-o economie de tipul și starea celei românești.

   Făină, apă, sare, drojdie și evaziune

   Pâinea este unul dintre cele mai simple produse din istoria omenirii dar cu cel mai complex rol în evoluția acesteia. Trei elemente /materii prime sunt necesare pentru fabricarea pâinii obișnuite ( standard) de consum general : făină , apă și sare. Ar mai fi și drojdia dar acesta este opțional doar pentru tipul de pâine dospit. Simplitatea compoziției și al tehnologiei de fabricație determină una dintre cele mai importante caracteristici ale pâinii într-o economie de piață : un grad extrem de ridicat al concurenței. Intrarea pe piața pâinii este  mult mai ușoară decât pe piața altor produse deoarece nu există grade de concurență marcate de schimbarea compoziției, de forma de prezentare, de fiabilitate, de utilități de service și întreținere, de multiplicarea funcțiilor sau de simplificarea modului de utilizare.
Pâinea ( standard) mai are două caracteristuci esențiale și difinitorii : este cel mai reprezentativ element al consumului de masă, se fabrică permanent și în flux continuu, în mari cantități și fără stocuri. Datorită acestor caracteristici, producția și desfacerea crează o piață puternic atomizată, cu un  număr imens de producători, cu o mare diversitate de capacitate de producție și cu o distribuție teritorială de tip global, pe întreaga suprafață a țării . Din punct de vedere al business-ului, efectul acestor caracteristici este clar : o marje mică de profit.
 Ca în orice economie de piața, marja mică de profit obligă în mod pervers producătorii să recurgă la practici evazioniste pentru a se menține în piață.
 Zelul cu care marii producători de pâine din România luptă pentru TVA de 9% se explică prin dorința de a elimina micii producători care, spre deosebire de ei ( marii producători sunt mai ușor monitorizați și nu pot evita plata obligațiilor la buget), practică evaziunea determinând o concurență neloială.
  Ar fi o naivitate să se creadă că marii producători doresc doar reducerea evaziunii.Speranța acestora este ca prin reducerea evaziunii să elimine micii producători ( incapabili să mai facă față concurenței) rămânâd lideri de piață.Este, astfel , o măsură de concentrare a producției prin eliminarea producătorilor mici,dificil de explicat în contextul declarațiilor oficiale de sprijinire a IMM-urilor.
Reducerea TVA la pâine fără o reformă structurală a unei întregi agriculturi invadată între 60-70% de evaziune este doar o picătură într-un pahar care va raporta  un posibil succes fiscal dar cu un anume preț social.
  Nu trebuie să se înțeleagă că suntem partizanii evazionismului ca mijloc de supraviețuire a IMM-urilor dar atragem atenția asupra faptului că reducerea TVA nu poate fi ferită de efecte sociale dacă nu este acompaniată de măsuri de relaxare a fiscalității ( ex: reducerea CAS) ce ar oferi mijloace sănătoase de supraviețuire a micilor întreprinzători.

  Regenerarea evaziunii

 Chiar dacă am presupune că măsura ar fi bine aplicată ( în realitate este imposibil atâta timp cât statul nu dispune de mijloace și instrumente de monitorizare și control a tuturor producătorilor de pâine din toate colțurile țării ) și am asista la o reducere a evaziunii ar trebui să se țină cont și de ( paradoxal) de efectele perverse ale acestui eventual succes. S-ar putea înregistra pe parcursul unui an fiscal  o reducere a evaziunii în acest sector ( modestă) dar ea se va regenera. Explicația o găsim tot în particularitățile produsului pâine. Astfel, consumul zilnic, în cantități mari și în stare proaspătă va obliga marii producători să generalizeze metodele de producere industrială a pâinii, care evident, vor aduce prejudicii calității ( fapt de necontestat prin experiența la nivel mondial). Consumul tradițional de pâine are, mai ales în România, particularități calitative și sortimentale care va forța revenirea la oferta de pâine de calități și sortimente tradițional consumate, prin reapariția micilor producători, favorizați, așa după cum am arătat, de facilitățile de intrare pe piața pâinii. Dacă s-ar fi studiat cu atenție cazul TVA la pâine în alte țări s-ar fi văzut experința Franței care s-a izbit de acest ” ecou” de regenerare încă din perioada anilor 70 ai secolului trecut.
 Există deci pericolul unui cerc vicios.
 Experiența altora arată că operțiuni de reducere a TVA la un singur produs au șansă redusă de reușită. Mai ales în cazul unui produs cum este pâinea. Este de dorit ca astfel de reduceri să fie aplicate unui mix de produse cu coeficienți de elasticitate diferiți ( coeficientul de elasticitate arată variația consumului în funcție de preț. La pâine, de exemplu, variația prețului nu determină și o variație a consumului. Nu aceiași situație este în cazul cărnii,peștelui, uleiului, legume și fructe).
31/07/2013. B24